Omar Khayyam Part 2

1. Nu mi am facut vreodata din rugi sirag de perle
Ca sa mi ascund noianul pacatelor cu ele.
Nu stiu daca exista o Mila sau Dreptate.
Dar totusi, nu mi e teama : curat am fost in toate.

2. Am intrebat Savantul si am intrebat si Sfantul,
Sperand c’au sa ma’nvete suprema-ntelepciune.
Si dupa-atata ravna atat se poate spune:
Ca am venit ca apa si’o sa plecam ca vantul.

3. Un joc ce se repeta e viata – si tu stii:
Castigul e durere si moartea fara nume.
Ferice de copilul sfarsit in prima zi…
Mai fericit acela ce n-a venit pe lume.

4. Ceea ce’i scris in carte ramane neclintit.
Dar nu fi trist. Nu’ti face durerea mai profunda.
Chiar daca toata viata vei fi nelinistit,
Tu nu poti sa’i adaogi in plus nici o secunda.

5. De moarte nu mi’e teama. Prefer fatalitatea
Aceasta celeilalte – de a ma fi nascut.
Viata ce’i? Un bine? Dar eu nu l’am cerut.
Pastreaza’Ti, Doamne, daru. Si inutilitatea.

6. Nu depasi prezentul cu gandul. Stii tu oare
Macar daca’ai sa termini cuvantul inceput?
Maine poate deja fi-vom asemeni celor care
De saptezeci de veacuri in neant au disparut.

7. Cu toate ca’s frumoasa si am parfum de lotusi,
Desi am ca laleaua obraz catifelat
Si svelt ca chiparosul mi’e trupul, spune’mi totusi:
Ce scop avu cerescul Zugrav cand m’a schitat ?

8. S’aspiri aici la tihna, ce trista nebunie!
Nebun si cel ce crede in pacea viitoare.
Curant te vei intoarce sub chip de iasomie
Pe care un netrebnic o va calca’n picioare.

9. Cand am sa plec din lume, n’au sa mai fie flori,
Nici chiparosi, nici buze, nici vin cu arome fine.
Nici zambet, nici tristete, nici inserari si zori.
Nu va mai fi nici lumea, caci gandul meu o tine.

10. Virtutile sa’mi numeri doar una cate una.
Pacatele imi iarta cu sutele, cu mia.
Nici vantul nu’ti atate, nici aerul mania.
Tu stii: curat si sincer am fost intotdeauna.

11. N’as fi venit aicea de’as fi putut alege.
Si chiar dac’as fi liber, spuneti’mi, unde’as merge?
Sa nu te nasti mai bine’i. Dar cum sa evitam?
Acum insa, ca suntem, de ce sa mai plecam?

12. Cand te’a secat de lacrimi viata care doare
Gandeste’te la roua din geana unei flori,
Si cand ai vrea ca noaptea din turma sa coboare,
Gandeste’te la trezirea unui copil in zori.

13. Nu cheltui’n tristete parelnica ta xi!
Pe drumul nedreptatii sa’ti fie calea dreapta.
Si pentru ca la capat neantul ne asteapta,
Inchipuie’ti ca nu esti – si liber ai sa fii.

PS: Va prezint cu mandrie sursa

Omar Khayyam

Este primul pe lista mea de poeti preferati.

A fost nascut in data de 18 mai 1048 la Sinapur [ Persia ] si a murit in data de 4 decembrie 1131 [ de ziua mamei mele ] … A fost poet, matematician , filosof si astronom . S’ a nascut intr’o familie de fabricanti de corturi. A avut o viaţă extrem de agitată, dacă ţinem cont că a trăit în perioada formării Imperiului Selgiucizilor. Situaţia învăţaţilor era foarte fragilă, fiind dependenţi financiar de conducători.

A studiat si Elementele lui Euclid, fiind cu precădere atras de celebrul postulat al paralelelor, căruia încearcă să-i dea o demonstraţie. Se ocupa si de problema coeficientilor binomiali [ care apar in triunghiul lui Pascal [ doooh ]

Valoarea operei sale poetice eclipsează faima sa de matematician şi om de ştiinţă. Se pare că a scris peste o mie de catrene [ numite "rubaiat" ] .

Toate poeziile lui is super faine, dar am cateva strofe preferate :

1. Dincolo de pământ şi infinit
Cătam să aflu cerul unde vine.
Şi-un glas solemn atunci s-a auzit:
“Şi cerul şi infernul sunt în tine.” [ ASTA I STROFA MEAAAAAAAA ]

2. Nu mi-am făcut vreodată din rugi şirag de perle
Ca să-mi ascund noianul păcatelor cu ele.
Nu ştiu dacă există o Milă sau Dreptate,
Dar totuşi nu mi-e teamă: curat am fost în toate.

3. Mă dojeniţi că veşnic sunt beat. Ei bine, sunt!
Necredincios mă faceţi. Şi ce dacă-i aşa?
Puteţi orice să spuneţi pe socoteala mea.
Îmi aparţin. Pricepeţi? Şi sunt ceea ce sunt!

4. Virtuţile să-mi numeri doar una câte una.
Păcatele îmi iartă cu sutele, cu mia.
Nici vântul nu-ţi aţâţe, nici aerul mânia.
Tu ştii: curat şi sincer am fost întotdeauna.

5. Mai toarnă-mi vinul roşu ca un obraz de fată.
Curatul sânge scoate-l din gâturi de ulcioare.
Căci, în afara cupei, Khayyam azi nu mai are
Măcar un singur prieten cu inima curată.

6. Sunt clipe când îmi pare că tot ce-a trebuit
Să aflu despre lume, de mult am desluşit.
Dar stelele mă mustră tăcut din patru zări:
“N-ai dezlegat nici una din marile întrebări”.

7. Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii,
Iar moartea n-o să-i schimbe rotundul şi splendoarea.
Şi nimeni nu-i să-mi spună ascunsul tâlc al spumii:
Ce sens avu venirea? Şi-acum, ce sens plecarea?

8. Sărmane om, nimica tu n-ai să ştii vreodată.
Nimic din ce-nconjoară această oră tristă.
Încearcă să-ţi faci Raiul, promis de zei odată,
Aici, căci altul poate dincolo nu există.

9. Să-ţi faci puţini prieteni. Din tine nu ieşi
Căci prea des falsitatea credinţa ne-o înfrânge.
Când ţi se-ntinde o mână, ‘nainte de-a o strânge,
Gândeşte-te că poate te va lovi-ntr-o zi.

10. Nu judeca pe nimeni, ci cată să-nţelegi.
Eu beau, dar aminteşte-ţi că ai şi tu păcate.
De vrei s-ajungi la pace şi la seninătate,
Apleacă-te asupra durerii lumii-ntregi.

11. Ni-i vinul şi prieten şi aur şi noroc.
De cer nu ne e frică, nu-i cerem îndurare.
Căci suflete şi inimi şi cupe şi ulcioare
N-au teamă de ţărână, de apă şi de foc.

12. De ce incertul mâine te tulbură mereu?
Căci nu stă în putere să-i schimbi de astăzi faţa.
Trăieşte-adânc prezentul! Iar mâini? Nici Dumnezeu
Nu ar putea să-ţi spună ce taină-ascunde ceaţa.

13. Să nu-ţi dezvălui taina din suflet celor răi.
Nebunilor nu spune durerea niciodată.
În zâmbet să te ferici de toţi semenii tăi.
Nădejdile, ascunse să-ţi stea de lumea toată.

14. Priveşte-n jur: durerea cu mii şi mii de feţe.
Cei dragi sunt morţi. Eşti singur cu palida tristeţe.
Ridică însă fruntea! Culege tot ce-atingi!
Trecutul e-un cadavru. Nu este timp să-l plângi.

To Be Continued …